Douglas DC8

Caracteristica generală

Aeronavă comercială de pasageri turboreactoare, cu patru motoare, lung-curier, cu un singur culoar

Producător

Modelul a fost fabricat de către Douglas Aircraft Company.

Fabricat

Perioada de producție a fost cuprinsă între anii 1958–1972, fiind construite 556 aeronave.

Primul zbor

Primul zbor a avut loc pe 30 mai 1958, aeronava fiind introdusă în serviciu pe 18 septembrie 1959, cu United Airlines și Delta Air Lines.

Status

Aeronava se află în uz cargo și de transport limitat.

Descriere

Douglas DC8 (cunoscut și sub numele de McDonnell Douglas DC-8) este o aeronavă comercială de pasageri turboreactoare, cu patru motoare, lung-curier, cu un singur culoar. Lansat după concurentul Boeing 707, DC8, s-a situat, totuși, într-o poziție puternică pe piața de aeronave, și a rămas în producție până în 1972, când a început să fie înlocuit cu modele de diametru mare, inclusiv Boeing 747, McDonnell Douglas DC -10 și Lockheed L-1011 TriStar. Design-ul aeronavei Douglas DC8 i-a permis să dețină puțin mai multă marfă decât 707, unele aeronave remotorizate DC8 fiind încă în uz în calitate de cargo-uri.Boeing a avut curajul de a începe să-și planifice un avion pur-turboreactor mai devreme de 1949. Brațul militar al Boeing a câștigat experiență cu avioane turboreactoare, cu rază lungă de acțiune, de mare capacitate, prin B-47 Stratojet (primul zbor a avut loc în 1947) și B-52 Stratofortress (1952).

Douglas a început în secret studii de definire a proiectului de transport cu avion turborector la mijlocul anului 1952. Până la jumătatea anului 1953, acestea s-au dezvoltat într-o formă similară cu modelul final DC8, de 80 de locuri, aeronavă cu aripă joasă, cu patru motoare Pratt & Whitney JT3C turboreactoare, cu greutatea maximă de 86 de tone, iar autonomia a fost estimată de aproximativ 3.000-4.000 de mile (4.800-6.400 km). După cel de-al Doilea Război Mondial, Douglas a avut o poziție dominantă pe piața de aeronave comerciale.