Un oraș fantomă s-a transformat într-o atracție turistică de mare căutare

Kayaköy, în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, este un adevărat oraș fantomă. Abandonat de locuitorii săi și bîntuit de trecut. Este un monument, înghețat în timp - o amintire fizică a vremurilor întunecate din Turcia. Cu versanți presărați cu nenumărate clădiri dărăpănate care sînt înghițite încet de verdeață și cu priveliști nesfîrșite ale unor vieți dispărute, este, de asemenea, un loc fascinant și extrem de frumos de vizitat.

Vara, sub cerul senin și soarele arzător, este destul de straniu. Cu atît mai mult în anotimpurile mai reci, învăluit în ceață de munte sau de mare, scrie se arată într-un reportaj CNN. Cu puțin peste un secol în urmă, Kayaköy, sau Levissi, cum era cunoscut, era un oraș plin de viață, cu cel puțin 10.000 de creștini ortodocși greci, dintre care mulți erau meșteșugari care trăiau pașnic alături de fermierii turci musulmani din regiune. Însă, în timpul tulburărilor din jurul apariției Turciei ca republică independentă, viața lor simplă a fost distrusă. Tensiunile cu Grecia vecină după încheierea războiului greco-turc în 1922 au determinat ambele țări să expulzeze persoanele care aveau legături cu cealaltă. Pentru Kayaköy, aceasta a însemnat un schimb forțat de populație cu turcii musulmani care locuiau în Kavala, în ceea ce este acum regiunea greacă Macedonia și Tracia.

Dar se spune că musulmanii nou-veniți nu au fost prea mulțumiți de noua lor casă, plecînd rapid și lăsînd Kayaköy să cadă în ruină. Printre cei foarte puțini care au rămas s-au numărat bunicii lui Aysun Ekiz, a cărui familie conduce astăzi un mic restaurant lîngă intrarea principală în Kayaköy, care servește băuturi răcoritoare turiștilor care vin să viziteze orașul. Poveștile acelor ani dificili au fost transmise din generație în generație. „Poporul grec plîngea pentru că nu voia să plece, mi-au spus bunicii mei”, spune Ekiz, care acum vinde vizitatorilor bijuterii handmade. „Unii chiar și-au lăsat copiii în urmă pentru a fi îngrijiți de prieteni turci, deoarece credeau că se vor întoarce. Dar nu au făcut-o niciodată.” Orașul fantomă atrage tot mai mulți turiști Vizitatorii plătesc o taxă de trei euro la un mic chioșc de pe drumul principal înainte de a intra în Kayaköy. De acolo, se pot plimba pe jos pe străduțele și aleile sale uneori abrupte. Semnele de la intrare indică școala, bisericile și fîntîna cu apă. Merită să vă rezervați cîteva ore pentru a vedea totul. Cu puțini vizitatori, în afară de grupuri de turiști ocazionali în perioadele de vîrf, este ușor să găsești timp pentru tine aici, imaginîndu-ți cum era odată plin de viață, nu în ultimul rînd în piața veche a orașului, unde bărbații locali se adunau cîndva să bea ceai și să schimbe povești. Majoritatea caselor, care au fost construite în secolul dinaintea abandonării, și-au pierdut acum acoperișurile, iar pereții prăbușiți au crescut cu vegetație. Unele case au gropi în subsol, folosite cîndva pentru tăbăcirea pieilor pentru piele - cizmăria era o profesie obișnuită aici. Multe au încă cisterne intacte - esențiale pentru stocarea apei într-un oraș fără instalații sanitare.

„Apa potabilă era adusă de măgari”, spune Ekiz. În ciuda frugalității unor astfel de măsuri, Ekiz spune că Kayaköy era relativ prosperă și a fost odată principalul centru comercial al zonei, depășind portul Fethiye din apropiere - care este acum un centru urban înfloritor și o destinație turistică populară. Deși aceasta a fost în mod clar o comunitate foarte unită, Ekiz insistă că fiecare dintre proprietățile cu două etaje de aici a fost distanțată cu grijă de vecinul său. „Toate au fost construite astfel încît nimeni să nu aibă lumina soarelui blocată de altul”, spune ea. „Reflecție amară” Una dintre cele mai proeminente clădiri din oraș este Biserica de Sus, o structură mare cu pereți din stuc roz decolorat și tavane cu boltă de butoi. Din păcate, clădirea este sigilată din cauza stării sale dărăpănate, deși din multe unghiuri se pot admira priveliști ispititoare ale acesteia. Pe cel mai înalt punct din interiorul orașului, ruinele vechii școli din Kayaköy oferă vedere asupra bisericii principale și a caselor de mai jos. Astăzi, un steag turcesc flutură pe un stîlp deasupra clădirii. Privind scena de aici, Yiğit Ulaș Öztimur, aflat în vacanță din capitala turcă Ankara, descrie Kayaköy ca fiind „o oglindă întunecată a trecutului nostru”. „Acesta a fost cîndva un sat creștin, acum ceea ce vedem este o reflectare amară a ceea ce s-a întîmplat”, spune el. „Și pentru că majoritatea clădirilor sînt intacte, poți simți cum era viața aici.” Există trasee de drumeție marcate care trec prin Kayaköy dinspre orașele din apropiere, dar este ușor să te pierzi rătăcind pe străzi. De cealaltă parte a văii, pe străzile întortocheate, merită să urcați pînă la biserica cea mică. Este o urcare abruptă printre stînci și pini pe ultimii cîțiva metri, apoi se deschide spre vîrful dealului. Reflectînd cultura celor care au trăit aici, biserica seamănă cu micile structuri clasice care se găsesc adesea deasupra satelor de pe insulele grecești.